Mie nu mi-e teamă de dragoste !

Eu personal încerc să înțeleg oamenii aceia care renunță la tot dintr-o ceartă absurdă fără a vedea de fapt scânteia. Până acum nu am reușit să îmi dau seama dacă există iubire între ei sau doar atracție. Eu una nu aș putea și nici nu m-aș vedea vreodată renunțând la cel de lângă mine doar pentru  o ceartă. Nu văd finalitate decât atunci când cineva rănește și nu mai poate fi iertat, poate și pentru simplu fapt că eu sunt o fire care iartă până când se umple paharul.

Oamenii din jurul nostru se schimbă, însă ce e făcut să țină, ține, indiferent de circumstanțe, greutăți sau certuri. Aici nu poate fi vorba de orgoliu, de încredere, ci de iubire. Și dacă totul e o completare continuă a sentimentelor, durerile care vin de-a lungul timpului sunt doar încercări care te întăresc să mergi mai departe.

Timpul. Ah, vechiul meu prieten, timpul… cel mai bun medicament al inimii, el poate salva ceea ce vorbele nu pot, el poate liniști ceea ce sufletul nu poate, dar el poate face ca orice durere să se amplifice, iar fericirea să fie de scurtă durată și să trebuiască să înveți să profiți de ea. Timpul e flacăra de rezistență a unei relații, el poate aduce noi sentimente, poate lega trecerea anilor și poate da vieții un sens, totodată poate arăta că iubirea crește pe zi ce trece atunci când fiecare cumpănă și suferință o treci în doi.

Doi.Vreau să cred că noi suntem cei mai frumoși „doi”, fiindcă în ciuda problemelor rămânem „DOI”! Cam asta cred eu despre o relație care în ciuda timpului capătă culoare. Aroma clipelor poate rămâne o veșnicie dacă știi cum să o păstrezi. Inima poate ascunde sentimente profunde și fiecare dintre noi merită ce e mai bun și ce e mai bine, iar atunci când ai sufletul pereche urci tot mai sus și simți că poți …poți pentru că dacă cazi, va fi acolo cineva să te ridice, să îți spună că va fi bine.

Dragostea – cea mai complicată condiție a existenței umane, dar și cea mai frumoasă !

Single Post Navigation

← Older Entry

Înregistrare mai nouă →