Confesiune religioasă.

Acum ceva timp o prietenă dragă, care îmi citește blogul pe nume Camelia Chilian Zlota m-a întrebat ce părere am despre Dumnezeu și relația mea cu el. I-am promis că voi scrie pe blog, dar timpul a trecut și eu am fost cam neserioasă. De ce scriu acum ? Păi pe lângă faptul că mă țin de promisiuni, într-una dintre serile anterioare m-am lovit de o problemă ce ține de religie și am stat și m-am documentat.
O să spun încă de la început că nu sunt o persoană prea milostivă sau pioasă, dar cred în Dumnezeu. În ciuda faptului că am un caracter care aparent nu e tocmai după regulile biblice, consider că fiecare pornire, fiecare întâmplare și fiecare motiv sunt date de Cel de Sus. Totodată o să afirm că nu sunt adepta mersului la biserică prea des, dar mă rog în fiecare seară. Cred că lucrurile bune ce ni se întâmplă, dar și cele rele care sunt niște învățături sunt trimise de la Dumnezeu.
Evident, fiecare religie în parte are doctrinile ei, dar toți suntem oameni, facem parte dintr-un colectiv și toți undeva în sufletul nostru credem în Dumnezeu, excepția de bază o fac ateii și cultele care se închină la diferiți idoli pe care îi au. Toată lumea are simţul binelui şi al răului, care trece orice bariere culturale sau rasiale. Acest fapt indică o sursă comună pentru această conştiinţă morală, despre care Biblia spune că este Dumnezeu – Cel care stabileşte binele şi răul.
Fiecare om are modul său de a-și manifesta credința, de altfel asta ține și de educația religioasă pe care o primește în familie.

Religia este parte a naturii umane iar creierele noastre sunt strâns legate de credința în Dumnezeu. Credinţa în Dumnezeu are efecte revoluţionare asupra modului nostru de a gândi şi de a acţiona.

Single Post Navigation

← Older Entry

Înregistrare mai nouă →