Vanilie și ciocolată …
S-a întâmplat într-o noapte în toamnă pe 25 … Atunci am învățat că fiecare clipă are un gust fie dulce, fie amărui, fie dulce – amărui care mai târziu rămâne o amintire. Și ce reprezintă o amintire pentru un om ? Cât timp am stat lângă tine mi-am dat seama că o amintire e cel mai plăcut și important lucru. O amintire durează o viață și sentimentele care o creează revin de fiecare dată când mintea îți joacă „feste”. Noi oamenii suntem diferiți, avem temperamente și reacții unice și independente de cei din jur.
Ne atașăm de cei care ne oferă liniște, ne cuibărim în sufletul acelor persoane și naufragiem așa până când vâslele vieții dau de câte un buștean la margine de râu, dar în definitoriu cei care rămân oamenii de suflet rămân acolo chiar și pentru o viață. Așa am învățat să iubesc într-o viață nouă. M-am atașat de necunoscut, un necunoscut ce m-a învățat că uneori confortul într-o relație ți-l mai faci și singur, un necunoscut care de fiecare dată când ochii îmi lăcrimau nu venea să mă ia în brațe și să-mi spună că va trece sau să-mi promită stelele de pe cer, ci venea cu o glumă ca să mă binedispună. Și nu aveam nevoie de gloss pentru că aveam mereu zâmbetul pe buze, dar odată cu trecerea timpului acel confort de care mă atașasem începuse să dispară, iar cu teama că voi pierde necunoscutul clacam.
Și totuși putea să mă rănească, putea să mă facă să plâng, putea să-mi facă rău, dar devenise un rău necesar, atât de rău de bine încât fiecare clipă dulce – amăruie, fiecare îmbrățișare, fiecare gest făcut atunci când nimeni n-ar fi crezut că se va întâmpla asta îl făcea din ce în ce mai mult omul sufletului meu.Clipele ce s-au scurs, au ajuns să se facă de 3 ori 25 … iar fericirea aia scurtă, dar adâncă în sufletul meu devenea din ce în ce mai greu de câștigat. Și oricât de mult m-aș fi luptat eu, pentru o secundă mi s-a scurs pământul de sub picioare. Iar atunci când am simțit cum e să pierd singurul om pe care am ajuns să îl văd cu alți ochi, atunci mi-am dat seama cât de mult pot iubi într-o viață.
Oricum fără el nu mai e nici un atu, sunt lucruri frumoase între noi ce stau încă pe listă, iar dacă cineva trebuie să sacrifice anumite capricii ale încăpățânării într-o relație, atunci în dragoste totul e permis. Timpul m-a învățat că atunci când lucrurile merg prost, e nevoie de un gram de răbdare și inteligență pentru a ieși dintr-o situație dureroasă. Eu vreau să rămân în acel necunoscut, să râd alături de el serile în parc, să dansez în ploaie nu să fug de furtună doar pentru că din lașitate nu știu decât să reproșez, din teama de a nu pierde devin ceea ce nu vreau.Și mi-aduc aminte atât de limpede fiecare moment și prețuiesc atât de mult fiecare clipă în care timpul s-a oprit în loc doar pentru că ascultai tâmpenii, mă țineai în brațe și mă sărutai …ei bine eu nu vreau să-mi fie dor de tine, nu vreau să-mi lipsească astea. Nu-mi place să-mi fie dor de ceva ce aș putea să am încă de 3 ori 25.
Dacă timpul le rezolvă pe toate, lasă-mă să fiu timpul tău și să-ți arăt tipul meu de om. Dacă găseşti un drum fără obstacole, probabil că drumul acela nu duce nicăieri. Suntem ca Tom și Jerry, pictăm totul în vanilie și ciocolată, iar dacă ceva merge prost, atunci eu am răbdare și sacrific tot să revină mai euforic decât a fost. Azi rău, mâine bine, dar la fel de 2 ! Vreau să cred că noi suntem cei mai frumoși „doi”, fiindcă în ciuda problemelor rămânem „DOI”!
Avem caractere îmbibate în orgoliu și dacă e un lucru să îl regret, nu vreau momentelor de vis să le port doliu, nu încerca să mă judeci că ai uitat să mă înveți cum e să fiu puternică dacă pleci, căci e despre tine C., nu-i despre Y sau X.
